șiroaie de oameni curgând pe străzile orașului
unde am copilărit,
îmbulziți în autobuze cu scaune galbene
și miros de urină,
cu gume de mestecat lipite asimetric
pe sub scaune.
amalgam de amintiri cu veri lungi
curgând printre noi.
acolo
unde pescărușii folosesc cerul ca pe o scenă
și glasurile lor sunt simfonie doar
pentru unele urechi,
cu Ovidiu stând mândru în fața muzeului,
privind către mare
și păzind orașul,
adâncit în gândurile sale filozofice
sau poate
gândindu-se la muzele sale.
iunie 2017
