Oameni cu fețe monotone

Când plâng, oamenii cu fețe monotone își lungesc gâturile de parcă ar vrea să ajungă la cer, să atingă stelele cu frunțile lor netede peste care nu a trecut niciun rid, iar mâinile lor, ca doi clești uriași, își cască degetele și se răsfiră în aer, pentru că ei nu vor decât atingere. Oamenii ăștia […]

Continue Reading

Copilul din vis

Când a deschis ochii, în fața lui era copilul din vis. Numai că de data asta pe obrajii lui erau lacrimi. Preț de câteva minute, Iancu a crezut că încă doarme, deși nu își putea da seama cum e posibil să fie conștient de lucrul ăsta. Dar apoi copilul a pus mâna pe piciorul lui […]

Continue Reading

Constanța

șiroaie de oameni curgând pe străzile orașului unde am copilărit, îmbulziți în autobuze cu scaune galbene și miros de urină, cu gume de mestecat lipite asimetric pe sub scaune. amalgam de amintiri cu veri lungi curgând printre noi. acolo unde pescărușii folosesc cerul ca pe o scenă și glasurile lor sunt simfonie doar pentru unele […]

Continue Reading